Spiramicina acționează asupra sintezei proteice bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomală 50S, inhibând faza de translocare. Spiramicina este capabilă să atingă concentrații tisulare mari reușind să pătrundă intracelular și să se lege de subunitatea ribozomală 50S.

Indicatii: Tratamentul mamitelor clinice acute la vacile în lactație, cauzate de Staphylococcus aureus, tulpini sensibile la spiramicină.

Tratamentul  infecțiilor respiratorii cauzate de Pasteurella multocida și Mannheimia haemolytica.

Consecutiv administrării intramusculare, spiramicina este absorbită rapid și atinge concentrații plasmatice maxime în decursul a 3 ore. Spiramicina este o bază slabă, neionizată și liposolubilă care traversează cu ușurință membrana celulară prin difuzie pasivă.Spiramicina este slab legată de proteinele plasmatice. În țesuturi, distribuția este extensivă, cu concentrații înalte în special în secrețiile bronșice, parenchimul pulmonar, macrofagele alveolare, uger și lapte.

Spiramicina este metabolizată în ficat, metabolitul său primar, neospiramicina, posedând activitate antibacteriană.

Este eliminată în principal prin excreție biliară. 

Pentru mai multe informatii, accesati aici: