Așa cum vă anunțam cu ceva vreme în urmă, Ceva Sante Animale România a acordat două burse pentru studenții din ultimii ani ai Facultății de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Cluj-Napoca.

Vă invităm să faceți cunoștință cu Maria-Cătălina Matei, una dintre cele două câștigătoare și să descoperiți cum vede ea activitatea de reprezentant medical. Vă dorim lectură plăcută.

             Au trecut mai bine de 7 luni de când am absolvit facultatea...Încă am dimineți când mă trezesc buimacă cu impulsul de a fugi la vreun examen, cu impresia că am dormit prea mult, că nu ajung prima, că nu știu nimic. Acum îmi vine să râd. Ceea ce atunci era o mare provocare, astăzi pare o simplă treaptă pe care a trebuit să ajung unde sunt acum. “Acum” e unul fericit, situat la o distanță foarte mică de momentul în care “atunci” era o nebuloasă totală care crea o panică inevitabilă.

            Eram în anul 6 când, înainte de Crăciun, am văzut un anunț, întâmplător legat de o bursă privată de la Ceva. Știam atunci că Ceva e ceva companie internațională, cu filială și în România, că au vaccinuri fancy pentru păsări și un catalog pe înțelesul tuturor, chiar și a unui student rătăcit de anul 3, care încurcă Xilina cu Xilazina și problemele cu nebulizări de la farma îi dau dureri de cap. Ei bine, țin minte că la ei în catalog găseam tot ce trebe (sic!), mai avea și coperta aceea albastră drăguță. Am citit atentă anunțul pentru că încă din prima propoziție scria clar că oamenii ăștia vor să ofere niște bani. Am înțeles imediat că știu să își vândă marfa. Apoi scriau ceva vag despre un proiect și, pentru că habar nu aveam ce poate să însemne asta, am ales să mă înscriu imediat, sub impulsul cumulat al unui câștig potențial și al curiozității greu de stăpânit.

            Am fost la prezentarea lor. L-am cunoscut atunci pe Ovidiu, ne vorbea foarte relaxat despre ei, despre Ceva, despre tot ce înseamnă și tot ce vor să facă. Pe Petrișor îl cunoscusem cu ceva luni înainte, și îmi rămăsese foarte bine impregnată în minte imaginea lui vorbind despre Vectra 3D. Stăteam la vremea aceea și îi priveam stupefiată, câtă energie aveau, cât entuziasm, cât erau de...bucuroși să ne vorbească despre ceva ce fiecare din noi probabil că ne-am fi dorit să realizăm, mai ales la momentul acela. Habar nu aveam atunci de ce oportunitate urma să mă agăț în viitorul foarte apropiat.

            Astăzi se împlinesc 6 luni și câteva săptămâni de când sunt parte a echipei Ceva, de când Ovidiu vorbește cu același entuziasm, dar din poziția de șef, sau coleg. Coleg, pentru că oamenii ăștia sunt o altfel de familie. O familie autonomă, din ‘99 de când și-au cumpărat “viitorul” și au început să lupte cot la cot pentru el, din fiecare colț al lumii. Și au crescut ca Făt-Frumos, într-un an cât alții în 10, și au crescut frumos. Încă am momente când îmi amintesc că prin Ceva înțelegeam catalogul albastru pătrățos din laboratorul de farma în care găseam tot ce îmi trebuia să scriu afurisita aia de rețetă. Îmi vine să râd amintindu-mi, dar totul are un sens, totul pare că se leagă. La vremea aceea îmi plăcea să demonstrez că știu puțin mai mult decât ceilalți, că înțeleg mai repede și mai în profunzime. De aceea eram mereu cea care le explica celorlalți de ce o problemă o rezolvi așa, nu altfel, de ce alegi medicamentul X, de la firma Y, nu Z de la firma Noname. Mă zbăteam atunci să mă afirm prin câte ceva ce alții nu știau, iar când găseam un domeniu mai puțin explorat de colegii mei aveam grijă să îl epuizez, apoi să le explic, triumfătoare, cum stă treaba. La final, erau toți fericiți. Eu îmi hrăneam setea de cunoaștere, ei înțelegeau în sfârșit, într-o manieră ușoară, de ce nu merge Penicilina la micoplasme. Astăzi explic în fiecare zi câte ceva, cuiva. Astăzi am ocazia să am idei, să le exploatez, să cercetez, să ofer o soluție acolo unde ceilalți nu au reușit. Dream job nu e despre mare, pescăruși, soare și palmieri. Dream job e acolo unde nu vrei să stai sub palmier și să bei o pina colada, nu pentru că nu îți permiți, ci pentru că încă nu vrei să ieși pe ușa biroului pentru că încă nu ți-ai dus ideea la capăt. Pentru că astăzi ai găsit un client căruia îi lipsea ceva, iar tu știi că poți găsi o soluție pentru problema lui, alături de colegii tăi. Dream job este despre oportunități, despre egalitate în idei, despre colegul care le știe pe toate pentru că are o viață trăită înaintea ta și despre colega care încă are resurse să le viseze pe toate. Despre noi, toți, ca o familie mare, cu mulți membri, colorați și diferiți, entuziaști, care au puterea să găsească mereu calea de mijloc…

            Am crezut cu ceva vreme în urmă că a fi reprezentant medical implică în primul rând timp petrecut în mașină, telefoane, drumuri și multă muncă de lămurire. Acum, după o perioadă destul de scurtă, dar suficientă cât să îmi dau seama cât de eronată este imaginea despre acest post, văd lucrurile într-o cu totul altă lumină. Știam deja că sunt omul care convinge, care vede dincolo de cel mai banal cuvânt și care interpretează zâmbetul șters din colțul gurii sau o inspirație mai adâncă. Știu că atunci când omul îți răspunde la întrebare în mai mult de 2 secunde, gânditor și nesigur, acolo e loc de cercetat. Ceva nu îi convine, știi sigur că vrea mai mult, sau că vrea altceva, mai bun, mai eficient, mai nou, mai colorat, mai mare, mai…altfel. Dar poate nu știe exact ce vrea, și aici intervii tu. Am învățat, atât de la colegii mei, cât și de la potențialii noștri clienți, să ascult. Cum să ascult și, mai ales, ce să ascult. De foarte multe ori răspunsul se află chiar în întrebarea pe care tocmai ai rostit-o, dar daca ai răbdare să asculți și răspunsul omului cu care conversezi, s-ar putea ca răspunsul tău să ți se și facă auzit.

            Mi s-a întâmplat foarte rar să îmi găsesc locul lângă niște oameni și să mă simt confortabil din prima încercare. Aici, și prin “aici” înțeleg locul în care mă formez în prezent, jobul ăsta cu nume pe care toata lumea îl confundă cu distribuitorul, mă simt în largul meu. Aici râd din inimă, pentru că se spun glume bune. Pentru că totul e condimentat exact atât cât trebuie, deși nu îți dai seama cine ce condiment este în toată povestea, pentru că se îmbină atât de bine, încât mai contează doar rezultatul final. Rezultat la care se ajunge pentru că toți urmărim același scop. Să găsim o soluție pentru clienții noștri atunci când au nevoie și când alții nu au reușit. Încercăm să fim cei mai buni, fiecare în parte și automat toți împreună. Ei mă învață în fiecare zi ceva nou. Acum știu că învățarea în cadrul colectivului potrivit e un catalizator eficient al schimbării și al propriei tale evoluții, ca individ și implicit al echipei. Eu absorb totul, iar după o digestie prealabilă încerc să mai adaug o idee la toată povestea. Mereu sunt ascultată, de către ei, oamenii care m-au învățat și pe mine să ascult și să cred că în orice idee poate exista o urmă de inovație, că solidaritatea face o echipă să fie o mică familie, unde până și mezinului i se permite să viseze și chiar să fie un mic antreprenor. Pentru că au grijă să te învețe să fii pasionat, poate înainte să te învețe să mergi sau să vorbești, să lași puțin din tine pe unde treci, iar tu să crești cu fiecare om pe care îl mulțumești, pentru că l-ai ascultat, pentru că i-ai oferit o rezolvare pentru nevoile lui, pentru că ai reușit să-i vinzi un beneficiu acolo unde el și alții vedeau o problemă fără rezolvare.

            Fiecare zi la job e o provocare. Zilnic se naște câte o oportunitate, din care creștem toți idei, până va rodi măcar una și măcar un client va fi mai mulțumit. Învățând de la antreprenori să vinzi soluții devii tu însuți o fabrică cu flux continuu, unde ideile vin în valuri, până când una e suficient de…puternică și ajunge să fie mai mult decât auzită. Și atunci știi că așa le mulțumești lor, celor care te-au învățat și te-au lăsat să crești, crescând și ei cu tine. Fiecare cu un grad mai sus, iar tu ajungi încet în locul lor și ei în locul altora și îi înveți tu pe cei mai mici să asculte. Pentru că doar ascultând cu atenție poți face diferența între o nevoie neacoperită și o nemulțumire subiectivă. Și abia atunci vei ști la ce să te gândești țintit, atingându-ți propria țintă.

Maria-Cătălina Matei

6th year student,

Faculty of Veterinary Medicine

University of Agricultural Sciences

and Veterinary Medicine Cluj-Napoca, Romania